Subiectul monitorizarii si al urmaririi comportarii in timp a constructiilor ramane insuficient valorizat in zona academica, atrage atentia Vlad Lupasteanu - sef de lucrari in cadrul Departamentului de Beton, Materiale, Tehnologie si Management al Facultatii de Constructii si Instalatii din Iasi, Universitatea Tehnica "Gheorghe Asachi", Manager General - Sef de Laborator al companiei Tehnocons Design -specializata in proiectarea, executia, expertizarea si urmarirea comportarii in timp a constructiilor, si reprezentant al Asociatiei Profesionale pentru Monitorizarea Geotehnica si Structurala (APMGS) pentru regiunea Nord-Est. Chiar si asa, potrivit specialistului, mediul universitar continua sa fie un nucleu important de expertiza, iar parteneriatele public-private ar putea accelera dezvoltarea unui domeniu esential pentru siguranta structurala.Declaratiile au fost facute in cadrul campaniei de comunicare "Vocea membrului APMGS", prin care a impartasit experienta sa privind provocarile intampinate si lectiile invatate de-a lungul carierei, proiectele de anvergura care i-au influentat parcursul profesional, rolul colaborarii multidisciplinare si importanta ridicarii standardului profesional in randul inginerilor din domeniu.
- Ce inseamna monitorizarea (geotehnica/ structurala) pentru dvs., in munca de zi cu zi?
- Activitatea de monitorizare pe care o prestam in mod curent este destul de diversa, fiind adaptata cerintelor particulare ale diferitelor proiecte in care suntem implicati. Fie ca ne adresam constructiilor aflate in faza de executie sau celor aflate deja in etapa de exploatare, provocarea centrala ramane mereu cea de a gasi cele mai eficiente metode de monitorizare structurala si geotehnica.
- Care este proiectul care v-a invatat cel mai mult si care a fost "lectia-cheie"?
- Proiectele care contribuie cel mai mult la imbunatatirea si aprofundarea cunostintelor sunt cele care reunesc echipe cat mai largi de specialisti. Abordarea interdisciplinara genereaza mereu noi perspective.
- Ce mesaj aveti pentru autoritati sau colegii din domeniu privind implementarea si bugetarea UCT?
- Din experienta ultimilor ani, cred ca principala recomandare este de a aborda cat mai riguros problema activitatilor de UCT inca din faza de analiza tehnico-economica a proiectelor de constructie. Tratarea acestui subiect la capitolul "diverse" ne pune, de multe ori, in situatia de a nu avea mijloacele necesare implementarii unor programe de monitorizare adecvate in fazele de executie si/sau de exploatare.
- Din experienta dvs. dubla - universitara si aplicata -, unde vedeti cea mai mare ruptura intre cercetarea de laborator si implementarea practica a programelor de urmarire a comportarii in timp (UCT)? Ce ar trebui schimbat pentru ca monitorizarea sa devina o etapa fireasca in exploatarea cladirilor publice?
- In zona academica si de cercetare, subiectul urmaririi comportarii in timp nu are o popularitate extrem de ridicata, aceasta situatie fiind, in principal, rezultatul finantarii deficitare a programelor de cercetare pe teme specifice acestui domeniu. Centrele universitare raman totusi un pol important de expertiza, iar suplimentarea programelor de cercetare sau crearea de parteneriate de tip public-privat pot contribui semnificativ la dezvoltarea domeniului urmaririi comportarii in timp.
- Formarea specialistilor ramane o veriga critica in domeniul monitorizarii. Care considerati ca sunt competentele tehnice si analitice minimale pe care ar trebui sa le aiba un specialist in urmarirea comportarii in timp - pentru a putea interpreta corect datele si a face recomandari documentate?
- Urmarirea comportarii in timp a constructiilor este un domeniu de granita care, pentru a fi corect abordat, necesita cunostinte destul de bine aprofundate din mai multe specializari ale ingineriei civile (proiectare structurala si/sau geotehnica, ingineria si durabilitatea materialelor de constructie, tehnologia executiei, teste si incercari de laborator etc.). Mai mult decat atat, activitatea de urmarire a comportarii in timp ar trebui sa fie mereu rezultatul angrenarii unei intregi echipe de specialisti. Cu toate acestea, aceasta abordare solida si riguroasa nu este mereu intalnita in practica. Cresterea nivelului de calitate poate fi obtinuta inclusiv prin implementarea unei forme de autorizare si certificare a specialistilor in domeniul urmaririi comportarii in timp a constructiilor, similar altor calificari tehnico-profesionale pe care le regasim in Romania.
