In 2025, compania de proiectare si arhitectura Quadratum a traversat un an fara turbulente majore, dar marcat de ajustari fine, un exercitiu de disciplina operationala intr-o piata care nu iarta improvizatiile. Proiectele mari din portofoliul firmei au ajuns in faze finale, iar validarea lor in santier confirma maturizarea companiei. Privind spre 2026, arh. Emanuel Visan, fondator si Managing Partner al Quadratum Architecture, vede un mediu mai exigent, dar nu neaparat mai dificil: o piata care nu se simplifica, ci se selecteaza. Potrivit specialistului, acolo unde documentatiile sunt mai solide, apar si oportunitatile reale pentru firmele care pot livra proiectare integrata si pot sustine proiecte de lunga durata. In acest context, Quadratum mizeaza pe pragmatism, nu pe expansiune rapida, pe investitii in competente interne, in zone critice precum instalatii, ISU, structura si project management, si in stabilitatea unei echipe care poate duce proiectele pana la capat. In randurile urmatoare, arh. Emanuel Visan face o analiza asupra evolutiei pietei de constructii si proiectare in 2025, perspectivele pentru 2026, precum si asupra rolului pe care si-l asuma Quadratum in domeniu, in context.
- Cum ati descrie anul 2025 pentru Quadratum? Care au fost cele mai importante proiecte, realizari sau momente definitorii?
- 2025 este pentru Quadratum un an de maturizare operationala. O parte semnificativa dintre proiectele incepute in 2022-2023 au intrat in etapa in care solutiile proiectate sunt validate in executie, fie in santiere active, fie in receptii finale. In domeniul medical, continuam asistenta tehnica pentru noul corp destinat tratamentului marilor arsi din cadrul Spitalului "Grigore Alexandrescu", un proiect cu etapizare complexa intr-un sit spitalicesc care ramane functional pe toata durata lucrarilor. La Alba Iulia, clinica de Oncologie, Radioterapie si Cardiologie Interventionala avanseaza in executie, confirmand beneficiile unei proiectari corecte inca din fazele preliminare.
In zona administrativa si de patrimoniu, interventiile pe Palatul Administrativ din Bacau - monument de categoria A - ne pun in fata unor provocari specifice lucrului in situri existente, unde corelarea intre cerintele de restaurare si cele de modernizare tehnica este esentiala. Sunt proiecte in care ritmul nu este dictat de vointa sau de buget, ci de realitatea cladirii si de responsabilitatea interventiei.
Un moment important al anului este finalizarea Scolii & Bisericii Labirint, proiect premiat la Anuala de Arhitectura si nominalizat la Bienala. Este un exemplu in care complexitatea tehnica s-a intalnit cu un impact comunitar real si cu o recunoastere profesionala care confirma directia noastra.
Privind in ansamblu, anul 2025 arata foarte clar ceva ce noi stim deja din practica: proiectele complexe - fie ele medicale, educationale, administrative sau de patrimoniu - au un ciclu de viata de 3-4 ani, de la primele studii pana la punerea in functiune. Faptul ca o parte dintre acestea ajung acum in faze finale ne permite sa vedem, concret, rezultatul unei coordonari multidisciplinare care incepe cu mult inainte de santier si se incheie, simbolic, abia in momentul in care cladirile sunt preluate in folosinta.
- Ce lectii v-a oferit acest an din punct de vedere profesional si managerial? Au existat schimbari in modul de lucru, in abordarea proiectelor sau in relatia cu clientii?
- Anul acesta ne-a pus in fata nevoia de a lucra mai riguros la interiorul organizatiei. Am revizuit fluxurile, am actualizat procedurile si am clarificat zone care, in proiectele mari, fac diferenta intre un ritm controlat si unul reactiv.
Ne-am concentrat mult pe echipa: stabilitate, continuitate si roluri bine asezate. O parte dintre provocarile proiectelor complexe din anii trecuti s-au tradus in lectii concrete despre cum distribuim responsabilitatile si cum evitam blocajele in etapele critice. Acum se vede mai limpede ce functioneaza si ce trebuie ajustat.
Digitalizarea a accelerat natural aceste schimbari. Noile unelte introduse in flux au adus claritate asupra sarcinilor, trasabilitate in documentatii si o colaborare mai eficienta intre specialitati. Impactul nu este spectaculos la suprafata, dar este semnificativ in modul in care gestionam volume mari de informatii si in felul in care ne raportam la termene.
In relatia cu beneficiarii, schimbarea principala este una de mindset: mai multa transparenta, mai multa structura si raspunsuri mai rapide. Oamenii au nevoie sa vada consecventa, mai ales in proiecte cu durata de 3-4 ani, iar acest lucru se construieste intern, inainte de orice altceva.
Pe scurt, a fost un an in care am lucrat la fundatie. Si asta se vede in modul in care echipa functioneaza azi, in ritmul proiectelor si in increderea pe care o putem transmite partenerilor nostri.
- Cum vedeti evolutia pietei de arhitectura si constructii in 2026? Ce tendinte anticipati in materie de design, sustenabilitate sau cerinte ale clientilor?
- In 2026 observam o schimbare de abordare in zona institutionala. Incepem sa vedem documentatii pregatite mai atent, cu cerinte mai clare si cu o intelegere reala a complexitatii proiectelor. In acelasi timp, realitatea ramane neuniforma: apar inca proceduri scoase la licitatie intr-o stare atat de slaba, incat nu avem ce licita - proiectele exista doar formal, nu si tehnic. Totusi, sunt si exemple foarte bune, iar aceste situatii ne dau motivatia sa ramanem implicati si speranta ca din ce in ce mai multe autoritati vor reusi sa promoveze corect investitiile mari, care sunt valoroase pentru toti.
In ceea ce priveste tendintele, Romania functioneaza inca in doua ritmuri. In zona publica, reglementarile europene sunt deja intelese ca parte a traseului obligatoriu: eficienta energetica, emisii reduse, circularitate, calitatea microclimatului interior. Sunt asumate ca etapa necesara pentru ca un proiect sa poata continua, nu ca o dificultate in plus. In zona privata, lucrurile se misca mai lent. Multi clienti vad in continuare aceste cerinte ca pe un efort suplimentar, nu ca pe o investitie in confort si in costuri de operare mai mici. Dar ritmul european este ferm, iar standardele adoptate in proiectele publice vor ajunge sa influenteze si investitiile private, pur si simplu pentru ca logica economica o cere.
Pe partea de design, directiile devin tot mai clare: cladiri care consuma mai putin, solutii tehnice robuste, circulatii eficiente, integrarea naturii in mediul construit si o atentie tot mai mare la ciclul de viata al materialelor. Arhitectura nu mai este evaluata doar la nivel de concept, ci se pune accent pe modul in care functioneaza in timp, pe calitatea aerului, pe lumina, pe flexibilitate si pe capacitatea cladirii de a se adapta.
Privind in ansamblu, 2026 este un an al maturizarii profesiei: proiectarea devine tot mai mult un proces strategic, nu doar un set de planse. Beneficiarii care inteleg aceasta tranzitie vor avea, inevitabil, proiecte mai coerente si mai pregatite pentru realitatea urmatorilor ani. Restul vor fi impinsi, mai devreme sau mai tarziu, sa se alinieze.
- Care sunt principalele provocari cu care v-ati confruntat in 2025 si cum le-ati gestionat? (birocratie, costuri, resurse umane, ritmul pietei, reglementari, digitalizare etc.)
- Principalele provocari din 2025 au venit in trei zone: ritmul administrativ, complexitatea tehnica in crestere si presiunea pe capacitatea interna.
Tranzitia catre noile reglementari - in special in zona securitatii la incendiu si a cerintelor DNSH - a creat multe situatii gri, fara metodologii clare de aplicare. A fost necesara o coordonare mult mai stransa cu institutiile avizatoare si un volum mai mare de clarificari decat in anii trecuti. Am gestionat aceasta presiune investind mai mult timp in pregatirea etapelor de avizare si in documentatii mai solide inca din faza preliminara. Practic, am mutat efortul in amonte pentru a evita blocajele majore.
Proiectele mari - spitale, cladiri administrative, reabilitari energetice sau interventii pe patrimoniu - vin cu o incarcatura tehnica ridicata si cu un nivel de responsabilitate proportional. Diferenta este ca, in 2025, cerintele cresc, dar bugetele de proiectare sunt adesea raportate la grile vechi. Ne-am adaptat printr-o planificare interna mai riguroasa, prin prioritizarea echipelor si prin evitarea supradimensionarii in etapele incipiente.
Proiectele cu grad mare de complexitate necesita specialisti bine ancorati in normativ si cu experienta reala in implementare. In 2025, una dintre provocarile continue a fost atragerea si pastrarea acestor competente. Am raspuns prin stabilizarea echipei, clarificarea rolurilor si crearea unor zone tehnice interne (ISU, instalatii, rezistenta) care reduc dependenta de resurse externe si cresc consistenta livrabilelor.
Introducerea unor noi unelte digitale si mutarea unor etape pe platforme integrate au cerut timp de adaptare. Nu a fost o tranzitie comoda, dar necesara. Am preferat o implementare graduala, cu accent pe trasabilitate si control, nu pe adoptarea rapida de tehnologii fara impact real.
In ansamblu, 2025 nu a fost un an al problemelor, ci unul al ajustarilor fine. Nu am avut provocari neasteptate, ci situatii care fac parte din realitatea oricarei companii care livreaza proiecte mari intr-un sistem public complex. Le-am gestionat prin structura, prin consecventa si prin protejarea echipei, pentru ca oamenii si procesele bine asezate sunt, in final, singura garantie ca proiectele ajung in executie si apoi in folosinta.
- Ce oportunitati prevedeti in 2026 pentru companiile de arhitectura & proiectare din Romania? (proiecte publice, dezvoltari private, export de servicii, parteneriate internationale etc.)
- Pentru 2026, nu ne asteptam la o piata simpla, dar vedem cateva directii in care apar oportunitati reale pentru firmele de proiectare care au capacitate interna si un mod de lucru solid.
In zona publica, lucrurile nu sunt neaparat "mai clare", insa se simte presiunea externa ca proiectele sa fie pregatite mai responsabil. Vedem inca multe proceduri care ajung in piata incomplet, cu incoerente sau fara studiile necesare - dar in paralel apar si exemple pozitive, in special la beneficiari care au acumulat experienta si care inteleg ce inseamna un proiect major, de la concept pana la punerea in functiune. Nu este o schimbare uniforma, dar trendul exista, iar acolo apar si oportunitatile.
Fondurile europene raman o zona stabila de investitii. Proiectele incepute in ultimii doi ani vor intra in etape noi, iar noile programe insista pe eficienta energetica, emisii reduse, calitatea mediului interior si adaptare climatica. Aceasta situatie va genera cerere constanta pentru firme care pot livra proiectare integrata - nu desen, ci strategie tehnica aplicata.
Un alt spatiu in crestere este cel al parteneriatelor internationale. In infrastructura, porturi, mobilitate si proiecte de frontiera, Romania este tot mai des parte din consortii mixte, iar acolo este nevoie de parteneri locali capabili sa gestioneze legislatia, avizarile si relatia cu autoritatile. Este un segment in care birourile bine organizate pot castiga teren.
In zona privata, investitiile continua, dar intr-o logica mult mai pragmatica: eficienta energetica, costuri de operare previzibile, solutii tehnice robuste. Chiar daca unele cerinte europene sunt privite initial ca o povara, ele devin rapid necesare pentru sustenabilitatea economica a proiectului. Ritmul este diferit fata de cel public, dar directia este aceeasi.
O alta oportunitate vine din zona de conformare si actualizare: adaptarea proiectelor la noile norme de incendiu, energie, accesibilitate, precum si evaluarile tehnice pentru fondul construit. Este o nevoie tot mai prezenta, in special in orasele mari, si va continua sa creasca in anii urmatori.
Privind la ansamblu, 2026 pare sa fie un an care favorizeaza firmele cu disciplina interna, specializari solide si capacitatea de a gestiona proiecte complexe in ritmuri variabile. Piata nu se simplifica, dar devine mai selectiva - si asta, in mod paradoxal, poate fi un lucru bun pentru profesionistii care livreaza constant si responsabil.
- Ce obiective strategice sau investitii aveti planificate pentru anul viitor? (extinderea echipei, noi tehnologii, certificari, participari la competitii, branding etc.)
- Pentru anul care vine, directia noastra ramane una pragmatica. Nu urmarim expansiunea rapida, ci consolidarea zonelor critice care sustin proiectele mari si ritmul lor pe termen lung. Continuam sa investim in competente interne - oameni buni, roluri clare, expertiza solida in instalatii, ISU, structura si project management. Pentru noi, stabilitatea echipei este esentiala; proiectele de anvergura nu se castiga prin viteza, ci prin continuitate si rigoare.
Pe partea tehnologica, investim in digitalizare acolo unde are impact direct: instrumente care clarifica fluxurile, reduc timpul pierdut, cresc trasabilitatea si ne ajuta sa gestionam proiectele cu multe specialitati si multe etape. Sunt investitii care nu se vad in exterior imediat, dar care imbunatatesc constant modul in care lucram.
In ceea ce priveste concursurile de arhitectura, abordarea noastra este foarte matura: le tratam exact ca pe orice alta licitatie serioasa. Aceasta inseamna ca in etapa de ofertare facem aceeasi analiza riguroasa pe care o aplicam in proiectele publice - evaluam realist volumul de munca, complexitatea temei, resursele necesare si responsabilitatile pe care ni le asumam daca proiectul ajunge in implementare. De multe ori, aceste concursuri cer nu doar un concept, ci si materiale tehnice consistente: estimari, cantitati preliminare, solutii validate, toate realizate anticipativ. Efortul este real, iar costurile interne asociate nu sunt deloc mici. Din acest motiv, nu toate concursurile sunt fezabile pentru noi. Multe raman blocate la etapa de finantare sau nu ajung in executie, ceea ce inseamna ca riscul nu este doar profesional, ci si operational. Daca vor aparea competitii bine pregatite - cu studii facute corect, cu o tema completa si cu un traseu clar de implementare - le vom trece prin acelasi proces de "Go/No-Go" pe care il aplicam tuturor proiectelor. Acolo unde analiza arata ca exista coerenta, finantare si o sansa reala de implementare, suntem deschisi sa participam.
Legat de licitatii, practica ramane aceeasi: intram doar acolo unde proiectele sunt mature si unde bugetele sunt asezate. Am invatat sa nu fortam intrarea in proceduri in care bugetul este vizibil subevaluat sau unde riscul este nejustificat transferat catre proiectant. In aceste cazuri, decizia de a nu participa este una responsabila - pentru echipa, pentru proiect si pentru beneficiarul final.
In rest, ne pastram aceeasi filosofie: lucram bine, cu rigoare, fara compromisuri inutile si fara presiunea de a ne "arata". Comunicarea o facem prin ceea ce livram. Cresterea, pentru noi, nu este un obiectiv de sine statator, ci rezultatul firesc al muncii corecte si consecvente.
- Privind mai departe, cum credeti ca va arata arhitectura romaneasca in urmatorii 3-5 ani? Ce directii estetice, sociale sau tehnologice vor modela profesia?
- Privind inainte, vedem urmatorii 3-5 ani ca pe o perioada in care arhitectura romaneasca incepe, in sfarsit, sa se aseze. Nu ne asteptam la o revolutie formala, ci la o schimbare de mentalitate: mai putin decor, mai multa substanta. Cladirile vor fi evaluate nu doar dupa cum arata, ci dupa cum functioneaza, cat consuma, cum se simt din interior si cat de bine se integreaza in viata celor care le folosesc.
Estetic vorbind, directia merge spre simplitate, spre materiale sincere si spre o expresie care nu forteaza nimic. Nu vedem un viitor al formelor spectaculoase, ci unul in care arhitectura se intoarce la esential: lumina, proportie, robustete, detaliu. Asta nu inseamna minimalism; inseamna luciditate si decizii arhitecturale care nu complica inutil proiectul.
Social, presiunea cea mai mare vine din modul in care oamenii traiesc si se raporteaza la spatiu. Scolile, spitalele, cladirile administrative - exact zonele in care lucram noi cel mai mult - vor trebui sa ofere calitate reala: spatii care nu obosesc, circulatii logice, acces la natura, ventilatie corecta, zone de interactiune care chiar sunt folosite. Comunitatile cer mai multa empatie in proiectare, iar asta se simte deja in cerintele beneficiarilor.
Tehnologic, profesia merge ferm catre predictibilitate si monitorizare. BIM devine standard, nu optiune. Performanta energetica trebuie demonstrata, nu doar proiectata. Interventiile pe fond construit cer tot mai multa expertiza si date exacte, nu estimari. La nivel de operare, cladirile vor fi monitorizate pe toata durata lor de viata - si arhitectura va trebui sa tina cont de asta inca de la concept.
Per ansamblu, arhitectura romaneasca va fi mai pragmatica, mai responsabila si, speram, mai matura. Ne uitam spre un viitor in care profesia nu mai este doar despre imagine, ci despre o cultura a constructiei corecte. Noi la Quadratum, acolo ne simtim cel mai bine: in arhitectura care tine, care functioneaza si care isi pastreaza relevanta si peste zeci de ani.
