RISCURILE viitoare sunt lichiditatea, esecul tehnologic si intreruperea operationala

Conform unui celebru dicton american, printre cele mai mari certitudini se afla moartea si taxele, insa ultimii ani au demonstrat ca lista respectiva poate fi completata cu cel putin un element - si anume criza corporatista. Un studiu recent al PwC arata ca, la fel ca primele doua, aceasta din urma nu poate fi evitata, dar cel putin poate fi preintampinata si, astfel, minimizate efectele sale negative. Expertii PwC au intervievat managerii a peste 2.000 de companii in legatura cu viitoare criza economica mondiala, iar din raspunsurile acestora s-au conturat cinci concluzii principale. Prima dintre acestea este ca demararea unui astfel de eveniment, ciclic de altfel, este doar o chestiune de timp. Faptul este relevat de aceea ca doar 5% dintre respondenti au negat complet o asemenea posibilitate. A doua concluzie este ca astfel de derapaje se manifesta in toate formele si cu toate intensitatile. Practic, PwC a indentificat sapte mari tipuri de crize: operationale, tehnologice, de personal, financiare, umanitare, legale si de reputatie. Probabilitatea cea mai mare de aparitie o au cele din prima categorie, generand intreruperi operationale, perturbari competitive si probleme in lantul de distributie. Mai trebuie notat ca, la randul lor, crizele tehnologice au o rata foarte ridicata de aparitie, in categoria respectiva inscriindu-se defectiuni ale sistemelor, pierderi de date, atacuri cibernetice etc. Pe pozitia a treia este nominalizat faptul ca, deseori, nu cele mai popularizate astfel de evenimente sunt si cele care genereaza cele mai mari pagube. De regula, prima pagina a cotidianelor este tinuta de evenimimente negative ce implica rascumparari, spionaj industrial sau atacuri cibernetice ce vizeaza structurile de interes public. Mult mai grave, desi mai putin spectaculoase, sunt evenimentele care implica probleme de lichiditate, esec tehnologic sau perturbari operationale. A patra concluzie este ca, deseori, nu se poate clarifica cine este responstabil pentru o perturbare sau alta. De obicei, tap ispasitor devine echipa executiva de conducere a companiei, care are cea mai mare implicare, dar acest lucru nu mai este atat de cert intr-o epoca in care tot mai multe operatiuni sunt externalizate. In fine, respondentii la studiul PwC au mai afirmat ca, in mod paradoxal, o astfel de criza poate lasa firma pe care a afectat-o intr-o pozitie mai buna decat cea initiala, concretizata prin restructurari, cresterea veniturilor nete ca urmare a optimizarii managementului, imbunatatirea reactiei de raspuns la provocari, consolidarea legaturilor dintre factorii implicati in solutionarea problemei etc.