Viata pe pamant se bazeaza pe carbon, iar acesta este omniprezent, ceea ce face ca termenul de decarbonizare sa fie unul eronat, considera o serie de experti citati se Sustainable Plastics. O companie independenta de cercetare si consultanta a incercat sa ofere un raspuns stiintific la dificultatile cu care se confrunta producatorii de produse chimice si de materii prime in demersul lor de depasire a provocarilor pe care le ridica atat obiectivele climatice stabilite de Uniunea Europeana, cat si asteptarile de sustenabilitate ale intregii lumi. Este deja clar ca simpla tranzitie la energia regenerabila nu este suficienta. In prezent, cel mai mare emitator de carbon in atmosfera este omenirea, care prin activitatile specifice transmite aproximativ 10 miliarde de tone metrice de carbon in fiecare an. Elementul respectiv este scos din geosfera, hidrosfera si biosfera si ajunge in atmosfera sub forma de GES sau dioxid de carbon, iar reducerea sa a devenit o prioritate. Decarbonizarea nu este insa o optiune nici pentru sectorul chimic, nici pentru cel al materiilor prime, ambele bazandu-se in intregime pe utilizarea carbonului si fara de care nu pot exista.
Este asadar nevoie de o strategie alternativa, denumita defosilizare, ce se va transpune in practica prin utilizarea carbonului regenerabil, mai arata expertii de la Sustainable Plastics. Acesta cuprinde toate sursele de carbon care evita folosirea sau inlocuiesc utilizarea carbonului fosil din geosfera. Carbonul regenerabil poate proveni din biosfera, atmosfera sau tehnosfera – dar nu si din geosfera, iar principalele sursele includ biomasa, reciclarea pe baza de CO2 si deseurile din plastic.
Contabilitatea emisiilor de CO2 ajuta la crearea unui sistem care sa permita masurarea eficienta a reducerilor de emisii si, prin urmare, reprezinta un mijloc eficient de a stabili o linie de referinta pentru a obtine reducerile necesare. Sistemul UE de comercializare a emisiilor constituie un mecanism de contabilitate avand rol de limitare si tranzactionare la nivelul UE, care acopera o mare parte a emisiilor europene si impune reduceri ale nivelurilor prin scaderea volumului maxim anual. UE incearca sa extinda sistemul respectiv si la alte sectoare (de exemplu, constructii si transport) si sa instituie un mecanism de ajustare a frontierei de carbon, pentru a preveni migrarea de pe continent a activitatilor producatoare de emisii. In ultimii ani, autoritatile de la Bruxelles au eliminat multe certificate de emisie excedentare, ceea ce se reflecta prin cresterea semnificativa a pretului certificatelor de emisii de CO2, la aproape 100 EUR pe tona de CO2.
Pe langa acestea, exista si diverse sisteme de contabilizare a emisiilor la nivelul companiilor, cum ar fi Protocolul GHG. In cadrul acestuia, firmele colecteaza informatii despre toate activitatile care genereaza emisii si pot defini apoi masuri pentru a le reduce in moduri care sunt compatibile cu obiectivele climatice din Acordul de la Paris si Net-Zero. Initiativa privind obiectivele bazate pe stiinta este una dintre cele mai frecvent utilizate pentru a defini obiectivele de reducere a emisiilor de GES. De regula, emisiile la nivel de companie sunt separate in trei domenii. Primul include toate emisiile directe date de activitatile operationale, cel de-al doilea se refera la emisiile indirecte cauzate aferente consumului de energie pentru productie, iar ultimul cuprinde acele emisii al caror nivel nu poate fi controlat in mod direct (de exemplu, extractia materiilor prime, continutul de carbon al bunurilor si serviciilor achizitionate, transportul, utilizarea produselor si reciclarea). Acest din urma segment este cel mai greu de gestionat si necesita colaborarea intre lanturi valorice complexe cu mai multi parteneri din intreaga lume.
Desi are un rol major in trecerea catre defosilizarea completa, contabilitatea in sine nu este suficienta, deoarece emisiile pot fi captate la sursa si eliminate definitiv, de exemplu, prin depozitare subterana. Ca urmare, nu exista emisii de GES care sa fie luate in considerare. In ceea ce priveste tehnologia CCS de captare si stocare aceasta nu este perfecta, deoarece permite ca firmele sa continue extragerea materiilor prime.
Un alt aspect discutat de specialisti este metodologia aplicata. Carbonul biogen, de exemplu, este acceptat ca zero net in ceea ce priveste emisiile, ceea ce inseamna ca biomasa absoarbe aceeasi cantitate de carbon la inceput, care este eliberata la sfarsitul exploatarii. Diferite optiuni de contabilizare trateaza carbonul biogen fie prin necontorizarea absorbtiei de carbon, fie prin contabilizarea absorbtiei ca emisii negative si apoi cuantificand emisiile in mod normal. Pentru companiile aflate la inceputul sau la mijlocul lantului valoric, insa, prima optiune duce la situatii in care carbonul biogen nu prezinta niciun avantaj fata de cel fosil, deoarece emisiile finale ale produsului de carbon fosil nu sunt inca contabilizate, iar cele ale produselor biogene nu sunt luate in calcul. Cu toate acestea, daca metodologiile sunt solide, iar intregul ciclu de viata al serviciilor si produselor este luat in considerare, atunci sistemele de contabilitate pot contribui la stimularea defosilizarii.
De asemenea, specialistii avertizeaza ca reciclarea singura nu va fi suficienta pentru a crea lanturi de carbon 100% sustenabile. In timp ce biomasa si utilizarea CO2 sunt adesea privite cu scepticism – biomasa din cauza problemelor de biodiversitate, iar emisiile de CO2 ele sunt considerate doar o metoda de amanare – exista doua puncte-cheie care sustin aceste solutii.
In primul rand, a nu folosi biomasa si CO2 inseamna a continua utilizarea materiilor prime fosile, iar in al doilea rand, toate probleme ridicate pot fi solutionate, iar in prezent se fac eforturi semnificative in acest sens. De exemplu, CO2 poate fi utilizat pentru a crea substante chimice si materiale plastice, lucru care se intampla deja la scara larga in industrie, de exemplu, la fabricile de otel. Produse precum substante de curatare, recipiente PET, sau kerosen fabricate din CCU sunt deja disponibile pe piata. De aceea,
tranzitia la carbonul regenerabil este absolut fezabila, singura dificultate care mai trebuie depasita in prezent fiind cea legata de faptul ca solutiile sustenabile sunt deocamdata mai costisitoare decat materia prima de origine fosila. Pentru informatii suplimentare, click aici
