Biometanul si hidrogenul, impact major asupra infrastructurii europene de transport

Un document publicat de directoratul general pentru energie din cadrul Comisiei Europene indica faptul ca biometanul si hidrogenul vor juca un rol deosebit de important in tranzitia catre un sistem energetic complet decarbonificat. Datele istorice indica faptul ca in 2017 gazul natural avea o pondere de 22% in consumul final de energie la nivelul UE, infrastructura de transport a acestuia fiind considerata vitala. Realitatea este complexa si eterogena din multe puncte de vedere, existand diferente foarte mari de la un stat la altul in ceea ce priveste ponderea gazului natural in mixul de energie. La momentul actual, transportul este asigurat de 44 de operatori de sistem (TSO) care nu aplica in mod unitar standarde armonizate si specificatii tehnice unitare, iar tipul si marimea retelelor sunt la fel de neomogene. Conform diferitelor scenarii din cadrul strategiei de actiune pe termen lung emise de CE, cererea de gaze se va diminua in UE cu pana la 60% pe termen lung, iar cea de gaze naturale se va injumatati. Indiferent insa de evolutia cererii, rolul gazelor regenerabile sau al celor cu o amprenta mica de carbon va fi tot mai important in deceniile care urmeaza, iar acesta este motivul pentru care produsele respective au inceput sa faca obiectul unor studii aprofundate. Chiar daca s-au folosit metodologii diferite de cercetare si deseori au fost obtiunute concluzii divergente s-a reusit totusi ajungerea la un consens – si anume acela ca gazele cu emisii scazute de dioxid de carbon au capacitatea de a contribui in mod decisiv la eforturile de decarbonificare ale Europei. Din pacate, potentialul comunitar in ceea ce priveste biometanul este limitat, dar se compenseaza din fericire cu o capacitate sporita de productie a hidrogenului si metanului sintetic (prin tratarea cu dioxid de carbon a hidrogenului rezultat din electroliza apei cu ajutorul energiei fotovoltaice). Cifrele indica faptul ca gazele astfel realizate au capacitatea reala de a inlocui complet aportul actual asigurat de gazele naturale. Acelasi studiu mai arata potentialul tehnic de generare a electricitatii regenerabile este de 14.000 TWh/an la nivel continental, iar cel de productie a hidrogenului prin electroliza de 6.500 TWh, cu perspective de crestere la 7.900 TWh in 2050 datorita sporirii eficientei proceselor redox. Toate acestea vor determina ca, in cel mai plauzibil scenariu, in urmatoarele trei decenii sistemul energetic comunitar sa sufere transformari profunde, sursa primara majora de energie urmand sa fie biometanul si resursele regenerabile (cu cote de 5.000 – 6.800 TWh/an in 2050). Informatii suplimantare, la link