Raspunsul este relativ simplu: toti participantii de pe piata vor fi nevoiti ca, intr-o anumita masura, sa suporte costurile actualei crize. Fie ca este vorba despre firme de mari dimensiuni, fie de IMM-uri, nimeni nu va fi scutit de achitarea notei de plata. Nicio companie nu se va putea eschiva, desi mai sunt inca opinii conform carora unele societati vor putea iesi in castig de pe urma acestei experiente. Desigur, daca se doreste o masurare a efectelor colaterale, cum ar fi eliminarea acelor entitati economice care nu-si gaseau oricum locul pe piata constructiilor sau a furnizorilor ce promovau sortimente neconforme, se poate afirma ca exista si rezultate pozitive. Dar indiferent de tipul de activitate sau de modalitatile in care sunt finantate lucrarile, toate firmele vor avea de achitat un cost. Nu constituie o garantie a eficientei faptul ca, in prezent, au fost castigate cateva contracte punctuale, care asigura un anumit nivel de profitabilitate, mai ridicat fata de media generala. Pe termen mediu, atunci cand se vor masura pagubele, se va observa cu exactitate care au fost pierderile in fiecare caz in parte. Probabil ca momentul este prielnic si pentru autoritatile publice din Romania de a declansa, la fel cum au procedat si cele din statele dezvoltate de pe mapamond, un proces intens de restructurare si regandire a strategiilor de control al pietei de profil. Deocamdata, un asemenea «eveniment» nu s-a intamplat si este improbabil sa existe vreo decizie politica in acest sens. Toti membrii bransei autohtone de constructii trebuie sa fie de acord ca a venit momentul incetarii practicilor mediului de afaceri de orientare «balcanica», in care contractele sunt acordate pe baza afinitatilor personale ale managerilor, iar licitatiile sunt organizate doar pentru a pastra masca unei iluzorii legalitati. De asemenea, este cazul sa fie eliminat acel comportament de grup, profund neloial, in care - mai ales in cazul lucrarilor finantate de la bugetele publice - sunt agreati exclusiv anumiti furnizori de materiale, pe orice alte criterii in afara celor de performanta sau de calitate. O reasezare a domeniului constructiilor pe baze corecte ar fi in interesul tuturor celor implicati pe piata, desi multi dintre acestia – tributari unor obiceiuri puternic inradacinate – nu se pot obisnui cu ideea competitiei libere. Pesimistii chiar invoca o cale extrema: falimentul general al companiilor nationale si lasarea activitatii respective pe seama corporatiilor straine. Este, insa, de dorit sa se intample acest lucru, in conditiile in care domeniul constructiilor se afla printre putinele (daca nu cumva singurul) in care Romania se poate manifesta in mod creator si reprezinta un competitor demn de luat in considerare pe piata internationala? Factorii de decizie din bransa ar fi singurii in masura sa decida asupra acestei chestiuni. Daca vor evita sau vor intarzia sa-si asume deciziile, hotararile vor fi luate de alte persoane, care au capacitatea de a reactiona rapid la schimbare.Mai multe informatii puteti citi in revista Agenda Constructiilor.
